O intamplare hazlie

Intamplarile care ti-au adus in suflet veselie le pastrez in minte timp indelungat.
De cate ori ne pregatim bagajul pentru a pleca in concediu, imi vine in minte intamplarea cu valiza.Aveam patru ani, si plecam cu parintii in concediu.Lucrurile pe care le luam cu noi erau asezate frumos pe fotoliu.Langa ele era valiza.Topaiam vesel in jurul mamei.Aceasta a iesit din camera, iar eu am intrat in valiza si am tras capacul.Valiza s-a inchis automat. Taceam malc nestiind ca eram in pericol.Cand a revenit, mama a inceput sa strige si sa ma caute.Eu nimic.A vrut sa ma caute sub haine si a impins valiza.Atunci a realizat ce era grea, si deci eram acolo.
-Sa trimitem valiza valiza prin posta!a spus ea.
Auzind asta am stigat si mama a deschis-o.Am ras ca puteam sa fiu trimis prin posta, dar mama m-a si certat, spunandu-mi sa nu mai fac asta.
Amintirea acelei intamplari imi provoaca rasul.

                                                                                                         Andrei H

 

O EXCURSIE HAZLIE
Eram in excursie. Ne simteam foarte bine. Am fost cu vaporasul. Ne -am distrat de minune. Era un peisaj superb. La intoarcere, am vizitat gradina zoologica.  Am vazut multe animale. Dar mie mi-a placut cel mai mult de cerb. Apoi noi am mers in parc sa ne faca doamna o poza. Din greseala, Stefan s-a asezat pe un musuroi de furnici. Cred ca s-a speriat. Toti am ras.  El striga:
– Ajutor! Ma mananca furnicile!

                                                                                                       Bogdan F

 

Inainte de ziua mea de nastere, verisorii mei mi-au facut o farsa.
Era noapte . Eu visam la ziua mea de nastere. Cum visam eu, verisorii mei   m-au machiat.
Dimineata, cand m-am uitat in oglinda, credeam ca-l vad pe Michael Jakson!In acel moment nu stiam ca ma uit in oglinda. Credeam ca e chiar el! Dar dupa secunde in sir,mi-am dat seama ca e o farsa si ca regele muzicii Pop s-a stins.

                                                                                                                Casi

O întâmplare hazlie
La vârsta de 4 ani , părinţii mi-au cumpărat o tricicletă. Mie îmi plăcea să mă dau cu ea prin sufragerie. Mama îmi atrăgea atenţia că pot să cad cu ea.
Într-o zi s-a întâmplat să alunec de pe tricicletă şi de frică să nu mă certe mama, m-am prefăcut că am leşinat. Părinţii mei s-au speriat. Tatăl meu m-a luat în braţe, iar mama vroia să mă stropească cu apă şi să sune la salvare.
Când am auzit, am început să zâmbesc şi le-am spus:
-V-am păcălit!Sper că acum, nu mă certaţi?

Teodora( sambata, 9 aprilie,ora 16:00)

O intamplare hazlie

Era in vara anului 2006. Eu impreuna cu verisorii mei Louisa si Cezar am plecat la bunica noastra.Dupa ce am ajuns acolo varul meu a spus:
-Haide sa jucam handbal!
-Bine, dar unde? am spus eu entuziasmata.
-Langa raul frumos curgator caci sunetul apei ne va relaxa.
-Iei tu mingea?
-Desigur, placerea mea.
Ajunsi acolo am inceput sa ne jucam cand deodata, dintr-un tufis se auzi ceva infricosator.
-Cine-i acolo?, intreba Louisa.
Nu raspunse nimeni nimic. Speriati de acel zgomot infiorator, ne-am departat de tufis , ajungand la marginea raului.
De aceasta data , din tufis se auzi un zgomot mai subru si mai tare , iar din senin , din tufis iesise un iepuras.
Louisa speriata nu si-a mai putut tine echilibrul si… Pleosc! a cazut cu totul in apa.
In vara acelui an a fost o intamplare de-a dreptul hazlie!

                                                                                    Rebecca

O întamplare hazlie

Vara trecută am fost la mare în staţiunea Mamaia. Într-una din zile s-au organizat pe plajă mai multe concursuri distractive pentru copii. S-au făcut două echipe cu mai mulţi copiii, printre care eram şi eu.
La primul concurs m-am aşezat într-un lighean şi am fost tras de ceilalţi copii pe nisip , douzeci de metri până când ajungeam la apă.
În timp ce coechiperul meu mă trăgea, ligheanul s-a rupt iar eu m-am rostogolit prin nisip şi toată lumea râdea de mine.
Drept pedeapsă am fost aruncaţi în apă cu un colac de salvare.

Octavian

 

O intamplare hazlie din viata mea
Am o viata ca un film de comedie: un tata hazliu, o sora mai mica ce face numai traznai si o mama pe cinste. Si asta nu e tot! Mai am si un grup de prietene foarte nostime. Printre ele se numara si Casy.
Intr-o zi de duminica, prietena mea Casy a venit la mine acasa. Dupa ce ne-am plictisit de alte jocuri, am inceput sa ne jucam de-a coaforul. Casy a ales o coafura moderna, iar eu una clasica. Printre instrumentele de lucru se afla si placa de intins parul. Dupa ce am coafat-o pe Casandra, mama ne-a chemat la masa. Am terminat noi de mancat si ne-am grabit la “coaforul” nostru improvizat, unde tocmai venise randul meu. Am incercat sa-mi fac parul cu placa…dar in zadar. Am mai incercat inca o data dupa zicala obisnuita a mamei: “nu renunta dupa prima incercare!”si …din nou nimic.Tocmai cand eram pe punctul de a renunta, am observat ca placa nu era in priza!
Sa mai spun ca nu au si parintii uneori dreptate!
In felul acesta am inventat coaforul care nu consuma curent electric si, pe langa faptul ca am contribuit la salvarea planetei, am economisit si bugetul familiei!
Sa mai spuna ei vreodata ca nu contribui la economia mondiala!
Am ras mult timp din cauza acestui subiect: prima regula ca o placa sa functioneze este aceea de a o baga in priza! Sa se stie!
M-as bucura daca intamplarea povestita de mine v-a facut sa zambiti macar, dragi colegi si prieteni care cititi aceste randuri.

                                                    Daria

Anul trecut, am mers la un unchi care locuieşte în localitatea Dobreni din judeţul Neamţi. Am făcut cunoştinţă cu doi verişori pe care nu-i mai întâlnisem niciodată. Unchiul meu are o grădină mare cu mulţi pomi şi un covor gros de iarbă. Pe când adulţii stăteau de vorbă la umbra unui copa, noi, copiii ne-am gândit că ar fi bine să facem ceva amuzant. Am scos mai mulţi iepuraşi din cuştile lor şi i-am aşezat într-o roabă în care aşternusem o pătură. Apoi, am început să-i plimbăm prin toată curtea, făcând un tărăboi de nedescris. Apoi, i-am mutat pe toţi în casă, aşezându-i pe pat. Părinţii şi-au pus mâinile în cap, unchiul a zâmbit îngăduitor iar noi am râs de ne-am prăpădit!

A fost o zi pe care nu am să o uit niciodată!!

Andrei D.

Povestire amuzantă

De câte ori vizionez filmul “Chipmunks” îmi amintesc de Hoata. Poate vă întrebaţi cine este Hoaţa? Vă răspund cu drag, căci îmi face mare plăcere să vorbesc despre ea. În cele 6 luni cât am locuit în Canada, am stat într-un apartament la parterul unui bloc cu 2 etaje. Acolo, spre deosebire de România, era foarte multă verdeaţă şi am avut ocazia să văd animalele în mediul lor natural. Am vazut iepuri de câmp, pe lângă mall, gâşte sălbatice care traversau strada spre a merge la culcuşul lor din faţa magazinelor, sconcşi şi foarte multe veveriţe.
În copacii de pe spaţiul verde din spatele blocului îşi aveau vizuina o grămadă de veveriţe. Una dintre ele, pe care am boteazat-o Hoaţa, venea mereu la uşa noastră şi cu lăbuţele împreunate se uita trist la noi şi mereu îi dădeam mâncare. Cumpăram alune în coajă, numai pentru ea. Într-o dimineaţă, mama era în baie, eu în dormitor, mă pregăteam de mers la grădiniţă. Hoaţa, a rupt cu lăbuţele şi dinţii puternici plasa de sârmă de la uşa de la balcon şi a intrat în sufragerie, căutând hrană. Eu am văzut-o şi nu am făcut niciun zgomot, să nu o sperii. Însă, când mama a ieşit din baie şi a văzut ceva mişcând prin sufragerie, s-a speriat, a început să ţipe, s-a speriat şi Hoaţa căreia nu i-a mai trebuit mâncare şi a fugit înapoi în scorbură.
Eu m-am amuzat, dar mama a tras o spaimă!!!!

                                                                        Rares

In parc
Intr-o zi de vara , m-am uitat pe gem, vazand un copil cu handicap.Fugind l-a mama,tata tipa la mine spunand:
-Nu mai fugi ,ca o sa te lovesti!

Eu l-am ascultat pe tata si am intrebat-o pe mama cu voce induiosatoare:
-Mama,pot sa ies afara ca am vazut un copil cu handicap?
-Desigur fiule , poti sa iesi afara.
Atunci l-am ajutat pe acel copilas spunandu-i:
-Ce te doare?
-Am probleme cu piciorul, poti sa ma ajuti?
-Desigur ca da !
Atunci l-am ajutat si l-am pus in scaun cu rotile .
Asa s-a sfarsit duminica mea.

                                                                        Tibi

As vrea sa va spun o intamplare hazlie din viata me.
Uneori ma pufneste rasul , uneori fara motiv ,iar alte ori cu motiv.Hai sa va spun o intamplare cand rad fara motiv. Uneori atunci cand se joaca mama la calculator si nu-i iese ceva si multe altele, iar cele cand rad cu motiv sunt prostesti ca de exemplu cand am facut un proiect cu Bianca Moise si ea a desenat un nas de te pufneste rasul ,mai sunt ulte altele ca de exemplu in vara cand ne jucam in spatele blocului eu,Bianca M.,Laura si un nepot de-al vecinei mele o batrana a iesit in chilotisi a inceput sa ne certe…mai sunt multe altele dar nu pot sa le spun.

                                                          Alexandra

O întâmplare hazlie
Anul trecut am mers la ţară împreună cu verişorii mei Vlad şi Viorel. Am vrut să o ajutăm pe bunica la treburile gospodăreşti dar nu ne găseam nimic de lucru. Atunci bunica ne-a dat câte o bidinea şi câte o găleată de var şi ne-a pus la văruit copacii. Ne-a arătat puţin după care noi am continuat. A fost tare amuzant că la sfârşit nu se cunoştea care era vopsit mai bine: noi sau copacii. Eram plini de var, din cap până-n picioare.

Laura

O întâmplare hazlie Anul trecut am mers la ţară împreună cu verişorii mei Vlad şi Viorel. Am vrut să o ajutăm pe bunica la treburile gospodăreşti dar nu ne găseam nimic de lucru. Atunci bunica ne-a dat câte o bidinea şi câte o găleată de var şi ne-a pus la văruit copacii. Ne-a arătat puţin după care noi am continuat. A fost tare amuzant că la sfârşit nu se cunoştea care era vopsit mai bine: noi sau copacii. Eram plini de var, din cap până-n picioare. Laura

Ieri,9.04.2011 am participat la campionatul de dans modern Organizat de Clubul ”Adamas”.Din care fac si eu parte. Prima parte a concursului a fost un esec total pentru mine,dar cu toate acestea ma ambitionat sa muncesc mai mult ca sa castig experienta si mai mult dandu-mi seama de greselile pe care le-am facut.In a doua parte a spectacolului de Gala am avut reusita. Am dansat un dans superb.Dansul acela se numea ”Zuu”.Toti copii de pe ring au fost surprinsi de emotiile spectatorilor.Dupa ce am dansat dansul ”Zuu” ne-a dat o diploma de participare.Si am fost foarte fericiti atat noi cat si parintii nostri!!!!!!!                                        Nicoleta

O intamplare hazlie

Intr-o zi de vara ,am reusit cu diverse activitati sa am ocupata toata ziua.
Spre seara , cand am intrat in casa , nu am realizat ca eram rupta de oboseala.
Fara sa ma schimb si sa ma spal, am adormit pe jos langa pat.
Cand m-am trezit dimineata am aflat de la parinti cum se strigau sa vina sa vada in ce fel am adormit eu.

                                                           Cezara

O intamplare hazlie
Era ziua lui tata. La petrecere au venit prietenii lui tata si cu copiii lor. A fost foarte frumos pentru ca eram noua copiii si ne-am jucat pe cinste. Pentru ca unii invitati vroiau sa vada tortul, tata s-a dus la bucatarie a luat doar cutia de la tort, a venit in sufragerie si s-a prefacut ca se impiedica si scapa tortul. Cand cutia a cazut, toti invitatii s-au speriat, iar atunci cand a ajuns cutia in brate la doi invitati ei s-au mirat de ce nu s-au murdarit. Apoi tata a luat cutia de pe bratele invitatilor, a deschis-o si le-a aratat ca este goala si atunci toti au izbucnit in ras.

                                               Alexandru

O zi hazlie

Anul trecut, când am fost în tabără, eu împreună cu Rareș ne-am trezit la ora șapte dimineața.
Știind că animatorii au spus să nu încuiem ușile, ne-am dus în camera lui Ștefan. Fie că mă credeți sau nu, el dormea pe jos!
Atunci am început să pufnim în râs. Din cauză că râdeam prea tare, Ștefan s-a trezit, ne-a văzut și a început să țipe la noi.
A fost cea mai haioasă zi de care îmi aduc aminte!!!

                                                Stefan M

intr-o zi , cand eram in excursie am mers la gradina zoologica. acolo era si un magazin din care mi-am luat o punga de pufuleti apoi am mers sa vad un raton stand cu punga in mana bineinteles. ratonul avea mainile subtiri, iar gardul de la cusca avea niste gauri putin mari. cand m-a vazut cu puga in mana a inceput sa intinda labele printre gaurele si sa-mi ia punga. ce-am mai ras atunci

                                                                Madalina

O intamplare hazlie
Viata mea este hazlie din toate punctele de vedere! Am prieteni pe cinste cu care nu ai putea rezista 2 minute fara sa razi in hohote! Iata una dintre intamplarile noastre hazlii!
Intr-o zi i-am invitat pe Bianca, Daria, Veronica si Rares la mine acasa pentru a “regiza” un film creat de noi. In film, noi, fetele eram prietene bune, iar Rares era “Lordul Colgate” (Un tub de pasta de dinti). Am incercat sa regizam cum ca noi am fi fost rapite, pe rand, de catre “Lordul Colgate”. Am filmat si afara, in zapada!
Lui Rares am incercat sa-i facem un costum din folie de aluminiu pentru a arata ca un tub de pasta de dinti, dar operatiunea a esuat. Doar am consumat toata banda adeziva.
A fost amuzant cand am incercat sa realizam o scena de karate cu pasta de dinti!

Prin urmare, rezultatul a fost o distractie pe cinste si o amintire hazlie! Sper ca v-am inveselit putin cu “filmul” nostru! Noi speram sa luam un Grammy!!

                                                          Pati

Scaunul invizibil

Joi, 14 aprilie, la scoala, in ora de ed. tehnologica+pictura am vrut sa fac o plansa cu Dorobat Andrei, Paveluc Stefan si Istrate Veronica.
Andrei a adus o multime de lucruri pentru Paste ( bineinteles ca se apropie Pastele si lucram o plansa despre aceasta sarbatoare) foarte frumoase. Eu coloram si decupam, Veronica desena si mai si colora uneori, Andrei lipea decupajele, iar Stefan facea cate un pic din toate. Normal ca toate echipele erau bine organizate.
Cand ne-a mai ramas un pic de lucrat la plansa, eu voiam sa ma asez pe scaun, dar fara sa stiu, scaunul era mult mai in spate si….buff! Am cazut! Eu normal ca nu am zis ,,Au”
,,Vai, ce ma doare”, ci am ras alaturi de ceilalti colegi.

                                                                                Bianca F